„Urez Camerei de Comert si Industrie din Capitala sa fie pilda neclintita si ca munca ei pe campul economic, de-a pururea inspirata de interesul general al tarii, sa fie spornica si rodnica”, declara regele Carol l, in 1911, cu ocazia inaugurarii Palatului Camerei si al Bursei.

In 1904, George G. Assan, presedintele Camerei de Comert Bucuresti, primit in audienta de Regele Carol I, aduce in discutie problema sediului Camerei. Majestatea Sa sugereaza construirea unei cladiri proprii, promitand ca Guvernul va oferi un teren intr-o zona centrala.

Prin Legea 863/25.02.1906, „locul statului din coltul ce face strada Doamnei cu strada Vestei (actuala strada Ion Ghica) ramas vilan pe urma daramarii fostei cladiri a clucerului Barcanescu, unde odinioara fusese asezat Senatul tarii, in suprafata de 2215 mp, este daruit Camerei, in vederea construirii Palatului propriu”.

Intrarea in posesia terenului, atribuit din domeniul privat al statului, a fost conditionata, prin lege, de inceperea constructiei in cel mult trei ani si de finalizarea acesteia in cel mult sapte ani.

La inceputul anului 1907 se anunta in Analele Arhitecturii – Monitorul Licitatiilor concursul international pentru intocmirea planurilor Palatului Camerei Bucuresti, premiile acordate fiind substantiale. La concurs au participat arhitecti romani, francezi, germani si austrieci, fiind prezentate 14 proiecte    .

Castigatorul concursului a fost declarat arhitectul Stefan Burcus. Arhitectului i se datoreaza, de asemenea, Palatul Artelor, construit de ing. E. Grant, Pavilionul Regal, Palatul administrativ din Craiova (actuala Prefectura), Catedrala Episcopala din Galati, proiectata in colaborare cu arh. Petre Antonescu.

Structura de rezistenta a fost realizata din pereti de caramida speciala si plansee de beton armat pentru a asigura stabilitatea la cutremur si protectia la foc. Cel care a intocmit proiectul de beton a fost inginerul Gogu Constantinescu, recunoscut ca teoretician al betonului armat si promotor al acestui tip de material.

„Pentru directiunea generala si controlul lucrarilor” se infiinteaza o comisie formata din ing. George G. Assan, presedintele Camerei de Comert Bucuresti, Sigmund Prager, Mauriciu Blank si ing. Nicolae Zanne. Lucrarile sunt supravegheate de Toma Dobrescu, arhitectul Camerei.

Dupa predarea proiectelor de arhitectura si rezistenta se organizeaza licitatia pentru executia lucrarii. Castigatorii acesteia au fost desemnati antreprenorii Domenico Costa si Luigi Farabosco.

Lucrarea a fost estimata la 800.000 lei (aur).

Ceremonia asezarii pietrei de temelie are loc la 11 mai 1908, in prezenta reprezentantilor Casei Regale, de fata fiind toti ministrii guverului Dimitrie Sturdza, prefectul judetului si alti reprezentanti ai autoritatilor publice.

Cu aceasta ocazie, George G. Assan, presedintele Camerei de Comert Bucuresti a declarat: „Faca cerul ca piatra de temelie care se asaza astazi in zidaria noului Palat al comertului si industriei din Capitala sa constituie, in acelasi timp, o noua baza pe care sa se sprijine viitoarea activitate a Camerei noastre, pentru ca de aici inainte, cu si mai multa tarie, cu si mai multa ravna, sa lucreze fara preget pe terenul dezvoltarii si intaririi economice a tarii”.

Cu acelasi prilej, ministrul ad-interim la comert si industrie, Anton Carp, subliniaza: „Camerele de comert trebuie sa supravegheze necontenit miscarea noastra economica, pentru a putea semnala raul cand se produce si a se putea lua masuri de indreptare. Acest rol ar trebui sa fie indeplinit in special de Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, care, fiind in centrul miscarii comerciale, este in masura a urmari lucrurile cu mai mult succes”.

Cu ocazia inceperii lucrarilor de constructie a sediului Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti a fost batuta o placheta, iar in fundatia edificiului a fost zidit un document comemorativ.

Palatul Camerei Bucuresti, bijuterie arhitectonica a capitalei

Palatul, edificiu de prestigiu al arhitecturii bucurestene a începutului de secol XX, este apreciat de specialistii vremii ca fiind „un monument de o majestate simpla si frumoasa, cu o fatada grandioasa, clasica si vie“.

Cu doua etaje înalte, mansarda, pod si subsol, palatul are o suprafata construita de 1957 mp. Cladirea are fatade monumentale, bogat decorate, frontoane rotunde, cornise întrerupte si mansarde cu lucarne.

Intrarea principala, pe colt, cu balconul curb scos în consola peste care domina un arc în plin centru, asemanator cu cel de la Casa de Depuneri si Consemnatiuni, formeaza elementul principal al edificiului.

Lui Emil W. Becker i se datoreaza „ornamentatia generala a fatadei noului Palat al Camerei de Comert“, dupa cum declara însusi autorul, cu mândrie, într-un interviu în mai, 1910.

Se remarca frontonul semicircular care are la centru, sus, un ecuson cu un cap de leu (basorelief), încadrat de doua personaje alegorice adosate, în stânga Industria (o femeie îmbracata în voaluri, ce-si sprijina mâna stânga pe coada unui ciocan), iar în dreapta Comertul (zeul Mercur, ce tine în mâna stânga caduceul, iar în dreapta o ancora). Personajele, realizate în piatra, ronde-bosse, la dimensiuni naturale, exprima noblete si gravitate.

Primele doua niveluri ale cladirii sunt tratate în bosaj, iar celelalte cu pilastri si capitele ionice. În ansamblu, se remarca o gradatie în tratarea arhitecturala a palatului, de la postamentul masiv din piatra la balustradele forjate ale balcoanelor etajului superior.

Fosta sala a Bursei, de forma elipsoidala, fosta sala a sedintelor Camerei, vestibulul, scara de onoare sunt realizate cu multa maiestrie.

Fosta sala de consiliu are plafonul si cele patru panouri de deasupra usilor decorate în maniera pictorului Boucher.

Atât pe exteriorul, cât si pe interiorul cladirii se poate identifica, cu usurinta, sigla Camerei de Comert, mai mult sau mai putin stilizata.

Sursa: https://ccib.ro/