Terenul are o istorie destul de veche: în 1854 succesorii lui Pandele Bilcescu o vând lui Mihalache Durma. În 1897 moare Durma și proprietatea se vinde către fiul omului politic Ion Ghica, Scarlat I. Ghica, avocat. Scarlat ia în 1897 un credit de la Creditul Funciar Urban dar nu construiește încă nimic, vânzând terenul în 1905 lui D. D. Maican.

Terenul de 686,65 m.p. este cumpărat în 1909 de Dimitrie Bălescu, care îl comisionează pe arh. Paul Smărăndescu să construiască această casă în stilul eclectic academist (Sursa: S.M.B.A.N., fond P.M.B. Tehnic dosar 335/1912). După ce Dimitrie Bălescu încetează din viață, proprietatea va reveni fiicei sale, Lelia.

S-au păstrat doar câteva plafoane, câteva lambriuri, vitralii și ușile cu cristal, feroneria de la scară și de la intrare. În salonul principal a rămas pe perete o urmă de la oglinda venețiană care astăzi a dispărut, împreună cu sobele și candelabrele. În ultima fotografie puteți vedea dependința casei, care a fost pe rând grajd, apoi garaj. Pe vremuri la primul nivel se aflau caii și trăsura, iar la nivelul secundar se afla fânul. Poate vă întrebați de ce se află o ușa la acel nivel. Ei bine, pe ușa de la nivelul doi ieșea vizitiul și arunca fân direct cailor.

În clădirea astăzi cvasi-abandonată au fost diverse sedii de ambasade, iar acum a fost retrocedată.

 

Sursa: